.. de O mână nevăzută

http://www.bestmusic.ro/bon-jovi/stiri-bon-jovi/Bon-Jovi-la-Bucuresti+90883.html

2011-06-29T01:33:00.000-07:00

http://www.bestmusic.ro/bon-jovi/stiri-bon-jovi/Bon-Jovi-la-Bucuresti+90883.html

Femeia in cuvinte

2011-06-22T03:19:00.001-07:00

Cuvinte care vin din trupul unei femei care se simte deosebita. Deosebita pentru fiecare minut al vietii sale. Care simte profunzimea si traieste intr-o lume croita de ea. O femeie care simte frumusetea durerii, nascuta si sfarsita prin ea. Simte fiorul bucuriei si la fiecare pas, talpile-i ating o alta bucata ascunsa de pamant. Un alt fior. Un suflet care atinge la fiecare privire. Atinge suflete si le simte. Le cuprinde cu palmele-i sfioase si le invaluie-n speranta.

Iubeste.

Iubeste enorm! Pentru ea, dragostea s-a reinventat si dainuieste in trupu-i printr-o alta definire. Iubeste totul din nimic si inspre infinit. Dureros de adanc.

Are o fereastra. Prin ea, priveste nestingherit in umbra fiintei. Dincolo de trupul ei sunt intamplari. Sunt scrisori. Sunt oameni si emotii. Ca o aura distinsa, toate par de neatins si de neschimbat. Parca nu mai inseamna nimic. La fiecare "tic", reapare totul ca o vesnica iluzie, fada, pe care o recunosti, o resimti. La cadentatul "tac", parca se spulbera totul si se transforma.

In prezent? Acum. Noutatea clipei o face sa rasara, mai inalt decat Soarele ce-si intinde razele diminetii peste intreaga lume. Femeia? Acelasi pamat, acelasi suflet, care se insenineaza, diafan, asa cum cerul isi deschide bratele in lumina-i neclintita. Percepe totul in jurul ei si-l preface in esenta. Ii apartine si-o impartaseste. E in lumea ei si adora clipa in care sufletele ce-o inconjoara izbutesc a-i apuca mana in culori de zambete. Sa o priveasca, acolo.Sa simta impreuna cu ea. E o lume aiurita, blajina, si ea nu stie niciodata ce va fi sa fie si ce isi doreste. Uneori, isi simte doar propria respiratie. Cateodata si ea pare necunoscuta. In mod negrait, totul pare a se transforma in vid, un labirint din care nici ea nu mai cunoaste iesirea. Parca nu vrea. Parca nu stie ..

Dar ea zambeste bland si curat si pierduta, cauta in continuare. Asta e menirea ei. Si totusi, la fiecare pas, la fiecare atingere a pamantului rascolit, cu o nevoie ostila, trebuie sa apara un raspuns. E marturia sacrificiului, e marturia frumusetii ce o defineste. Cunoaste emotia si prezenta iubirii ce o inconjoara, ii simte caldura, intrucat e ceea ce palpita in trupu-i la fiecare clipire. E fericita. Dincolo de asta?

Raspunsul

Este ea, femeia.

Sometimes when you win, you lose.

2011-01-24T22:18:00.000-08:00

Ma trezesc bandu-mi cafeaua, tot aici in bucatarie, unde pot scrie de obicei. Se pare ca e un fel de safe zone. M-am trezit in dimineata aceasta, la ora 8 fix, incredibil de terifiata ca ceva rau se intamplase. Fara sa imi dau seama, o senzatie pe caare nu o pot exprima in cuvinte se impamanteneste din cap pana in picioare, si incep sa realizez ce se intampla. E atat de straniu cand senzatii..emotii, imperceptibile nici macar la modul pur teoretic, se lipeesc de tine ca si cand realitatea ar navali peste tine ca o intreaga armata de ostasi. Ce se intampla?! Incepi sa te misti, incepi sa iti realizezi entitatea corporala, sa te detasezi intr-un mod obiectiv de fantasme, cu gandul ca poate vei reusi sa scapi din lanturile a ceea ce credeai fantezie. Apoi simtaminte atat de pamantesti, de umane, te napadesc, incat te opresti, si incerci sa reflectezi, cu teama de a nu se ascunde fantezia, in realitate. Si realitatea, redevine fantezie, se contopeste intr-un amestesc atat de neomogen cu o alta realitate, si totul capata atata veridicitate incat..... Brusc, nu mai pot scrie.

"Somethimes when you win, you lose." [What dreams may come]

Urma - This Time

2011-01-23T07:42:00.000-08:00

Sfarsit de an cu cantec

2010-12-15T02:48:00.000-08:00

Salut tuturor!

Pentru acest final de an cu multe multe evenimente, care mai de care mai artistice, mai traditionale si insotite de o iarna frumoasa si cuminte, cum demult n-am avut, am cateva povesti de impartasit.

Ieri, 14 decembrie, am participat la o un eveniment organizat de OSUT Cluj-Napoca, unde am fost invitati sa sustinem un mic recital caritabil in Mates Pub. Scopul evenimentului organizat de ei a fost strangerea de fonduri pentru casa de tip familial Maica Domnului. Alaturi de mine, a fost si Ionut Mangu, caruia ii multumesc din suflet pentru ca mi-a fost alaturi. Multumim OSUT pentr invitatie si Mates Pub pentru gazduire!

Astazi e o zi plina si cu ocazia aceasta vreau sa va invit printre fulgi de nea, in Piata Unirii, de la ora 17, pentru un spectacol de colinde, cu participarea Cenaclului de folk Observator (Emeric Imre, Ioan Onisor, Ionut Mangu, Alexandra Sidor, Claudia Ciobanu, Mirona Pascu, Roxana Zapartan).

Cateva ore mai tarziu, mai precis, de la ora 21, intreaga reteta de pilule din acest sezon va vor incanta cu tot soiul de cantece de iarna si colinde minunate in Clinica Le general- Eroilor nr. 18 : Claudia Ciobanu, Mara, Sorana Trif, Claudiu Aftimescu, Alexandra Sidor, Roxana Zapartan, Mirona Pascu. Multumim doctorului Ionut Mangu pentru toate serile in care a facut posibila eliberarea noastra, a pilulelor, pe toate soiurile de retete pentru oameni frumosi si cu nevoie de pilule de folk!

Nu in ultimul rand, joi in Irish&Music Pub, va concerta Emeric Set, ultima seara de folk sub felinare din iarna aceasta.

De asemenea, vineri, 17 decembrie, ora 20, va lansez invitatia la o seara caritabila organizata de Clubul Rotaract Cluj-Napoca, in parteneriat cu Rotaract Baia-Mare (Rotary International). Evenimentul "Banut pentru sufletel" se va desfasura la Euphoria Bier Garden - strada Cardinal Iuliu Hossu (fosta Pavlov, nr.25), unde grupul irlandez "The Nordic Fiddler's Bloc" vor sustine un concert extraordinar de colinde. De la ora 21, adresez invitatia la ultimul concert Ionut Mangu&Ioan Onisor, in Puzzle Cafe - strada Emile Zola nr.5. Intrarea costa 5 lei, iar posesorii de card Puzzle, au intrare libera.

Sambata, voi merge la Alba-Iulia si voi canta cateva cantecele pentru copiii de la casa "Rita Gargarita". Spectacolul incepe la ora 19, la Sala de festivitati MIO DELICIA, bd. Ferdinand nr. 32!

Va asteptam!

ShoeBox de Craciun

2010-12-06T23:30:00.000-08:00

Buna dimineata!
Se desfasoara un proiect tare intereesant pentru niste copilasi neajutorati. Despre ce este vorba? De un simplu cadou. Ce trebuie sa facem? Cu siguranta fiecare avem acasa o cutie de pantofi. O scoatem frumos din dulap, o impachetam cu un ambalaj imprumutat de la Mos Craciun si ii dam viata. Cum? Punem in ea obiecte care consideram noi ca ar face fericit un biet copilas. Ce trebuie sa contina? Ce credeti voi de cuviinta, astfel incat niste ochisori naivi de copilandru sa rada de bucurie. O jucarie, un plush, o carte, un mos, un ingeras, o floricica, o bomboana, un tricou, un creion, o carioca colorata..orice.

Va lansez o invitatie: daca nu gasiti acasa o cutie de pantofi, puteti contribui la cutiuta mea si impreuna vom face un copil sa zambeasca de Craciun!

Deadline: Miercuri seara, 8 decembrie!

Fulgii din buzunarul Mosului

2010-12-04T01:26:00.000-08:00

Buna dimineata tuturor!
E o dimineata minunata pentru mine, si chiar daca afara e gri, stiu ca intunecimea acestei dimineti ascunde fulgii de nea din buzunarul lui Mos Nicolae. Sunt sigura de asta. Si sunt singura, in bucatarie, la masa, dar imi dau seama ca singuratatea nu inseamna doar monotonie, tristeti si ganduri fumurii. E drept, vorbesc despre acest lucru doar in situatia in care sa stai singur, doar tu cu tine, inseamna intervale de timp si nu permanenta. Uneori. Nu iti preseaza nimeni gandurile, gatesti atunci cand iti gasesti momentul cheie, studiezi linistit, bei cafeaua minunata de dimineata, povestesti cu pisicul care, se pare ca, de cand a ramas casa in tacere, doar cu vorbele mele, din cand in cand, s-a cumintit extraordinar! Sunt mandra de el, doar noi doi, ne intelegem minunat.
Tot vorbesc de dimineata. E ora 11.36 si se apropie de pranz. Dar am o explicatie pentru acest delay. La ora 4.05, mi-am deschis ochii brusc si m-am trezit din somn. N-am putut adormi la loc. Iau telefonul si citesc cel mai frumos mesaj de la persoana care mi-a infrumusetat zilele de cateva luni incoace. Astazi e zi de sarbatoare. Si sunt foarte fericita. Am incercat sa raspund cu cateva cuvinte simple care sa ajunga exact acolo unde trebuie. Cu toate ca imi prieste solitudinea din dimineata asta, duc dorul unei imbratisari simple. Si sunt cu gandul la persoanele care nu sunt langa mine. Tot timpul. Inchei mesajul si incerc sa adorm. Imposibil. In atare conditii, aprind lumina in bucataria care se bucura de prezenta mea de fiecare data, indiferent de ora, si ce sa fac altceva decat sa mananc si sa beau un ceai. Ma intorc in pat si cu greu..inchid ochii dupa o ora de cateva imagini dinamice de film. In fine, iata-ma in dimineata mea tarzie.
(http://www.youtube.com/watch?v=Aby1v3vImSw)
E o nebunie cum fluxul zilelor se scurge prin vene. Dar e frumos, iti da putere sa te trezesti in fiecare dimineata sa zambesti tuturor oamenilor frumosi din viata ta, si chiar si oamenilor care trec pe langa noi si le e greu sa schiteze un zambet. E incredibil cum un simplu hasur al unui zambet iti poate deschide sufletul. Odata, seara, venind spre casa, dupa o zi plina de toate minunile pe care le poti face intr-o zi, aproape de casa, un batranel se uita cu blandete la mine, mi-a zambit calduros si mi-a spus:"Va doresc o seara frumoasa!". Nimic in spatele acestor cuvinte, doar o viata batrana de om trecut prin toate provocarile, pentru care, probabil, o simpla urare de sfarsit de zi era picatura de lumina de care avea nevoie. El nici nu stia ca de fapt, picatura lui s-a prelins si in gandurile mele si seara mea a fost aproape la fel de frumoasa pe cat urarea pe care am primit-o. E atat de frumos sa te poti bucura de niste simple cuvinte, si pentru o clipa sa te gandesti ca nimic in jurul tau nu mai conteaza. E oaza de sanatate vitala de care avem nevoie cu totii, indiferent ca e vorba de un cuvant, de mai multe cuvinte, de un sarut, de o imbratisare, de o floare, de un nor, de soare, de fulgi de nea, de un zambet, de o nota muzicala; sa te opresti pentru o secunda pentru acel lucru mic care simti ca iti poate face sufletul sa zambeasca, sa il lasi sa zambeasca si sa zambesti si tu odata cu el. Vei simti ca tot ceea ce in jurul tau credeai ca nu isi are un rost, atunci il vei regasi si toate lucrurile se vor aseza, mai devreme sau mai tarziu.
Facand o pauza in ganduri, imi amintesc de o dorinta de-a mea, care persista de ceva timp incoace. Imi doresc nespus sa cobor dimineata, sa imi verific cutia postala din poarta blocului si sa gasesc un plic, eu sa fiu destinatarul, sa il deschid si sa gasesc o scrisoare. Mi-e dor de emotia de a citi o scrisoare, de entuziasmul urmatorului rand, de fericirea ultimului rand si de bucuria de a replica. Gandesc eu ca poate as putea sa incep eu lantul cuvintelor si poate, in felul acesta, bucuria mea va fi mai mare si mai eficienta. Cine stie? As putea sa incep cu scrisoarea catre Mos Craciun.
As mai continua, cu mare drag, intrucat inceputul acestei zile se vede, de departe, a fi unul productiv. Insa va trebui sa intrerup sirul cuvintelor si sa dau curs celorlalte activitati care imi vor umple ziua.
Inchei in asteptarea Mosului si a fulgilor din buzunarul sau!

.. de O mână nevăzută: Alfie

2010-12-04T01:22:00.000-08:00

.. de O mână nevăzută: Alfie

Pilula patriotica

2010-11-30T13:25:00.000-08:00

Va salut cu stima si respect dupa o seara intreaga de patrundere in arterele patriotice ale gandurilor mele. Da, pentru ca maine este ziua nationala a Romaniei, este ziua tarii noastre. A noastra, in functie de cat ne simtim fiecare, in parte, fii ai acestui neam. Oricum ar fi, va lansez invitatia de a va alatura unei seri de cantece cu iz patriotic, sa ne sarbatorim identitatea de neam. Ionut Mangu, Claudiu Aftimescu, Claudia Ciobanu, subsemnata, alaturi de toti prietenii nostri, va asteptam cu mare drag sa ne petrecem ziua nationala impreuna. Ora 21, Clinica Le general, strada Eroilor nr.18.

Cam atat pentru astazi!

Alfie

2010-11-25T15:44:00.000-08:00

Pentru toti cei care, acum, nu au nevoie de cuvinte:

http://www.youtube.com/watch?v=yxDlLYjzsMw

Pilula de folk - O lume minunata!

2010-11-23T14:27:00.000-08:00

Salut si revin din nou la tratament cu pilule! Avem nevoie..avem nevoie. Mai ales ca de maine voi fi renascut, de maine imi reiau copilaria impreuna cu colegii mei, copilasii proaspat ajunsi in lumea asta minunata!

Asa ca, pentru cei care nu va mai amintiti de copilarie, pentru cei pentru care ea e foarte departe, pentru aceia dintre voi care nu ati petrecut-o asa cum ar fi trebuit cu cantece, naivitate, voie buna, prostioare, jucarii si toate cele, pentru cei carora le este dor, pur si simplu de putina copilareala, va asteptam in seara aceasta, la Spitalul de copii, de pe Eroilor nr.18, (sau "Le General" - asta in caz ca veniti cu taxiul si anuntati destinatia finala Spitalul de copii, Eroilor nr.18..si nu ajungeti nicaieri:) ). Ora 21 fix! Da, aproape ora Colgate..dar noi avem voie, pentru ca vom fi nou-nascuti!

Va asteptam cu mare drag!

Ganduri scapate printr-o gaura neagra a zilei de luni

2010-11-23T10:05:00.000-08:00

Se pare ca neajunsurile din viata noastra ne indeamna la fel si fel de alti pasi. Catre tot alte cai de a ne regasi diverse particule care credem ca ne apartin. Ma intreb de ce, oare, uneori cand micile nelamuriri sufletesti ma fac sa ma refugiez in cuvinte, in cuvinte de suflet sau in slove de intelepciune, iar alteori ma fac sa fug de ele si sa ma inec in nimic. Intr-un vid care nu ma satisface, ci mai mult, ma indeparteaza de adevar, Adevarul? Cum am putea sa stim daca adevarul troneaza in realitatea pe care.. noi o facem? Care este, de fapt, caracterul real al tuturor lucrurilor din viata noastra? Care este, de fapt, viata pe care noi o traim? Cea pe care o croim zi de zi, sau e aceea care se deschide atunci cand ne oprim in acele clipe, cand realizam toate minunatiile si nevredniciile pe care le avem in viata? De unde incepe totul si unde se termina... Cand se da drumul la piesa si cand toleranta personajelor ne invredniceste la actiune? Cine suntem noi: regizorii sau personajele? Sa fie scena noastra o realitate?

Toate intrebarile de mai sus nu-mi creeaza nici un fel de stare dilatorie de indoiala cu privire la existenta mea modesta, ci pur si simplu au navalit dintr-un moment de freeze al fluxului recent din viata mea. Pot spune ca sunt fericita. Pentru ca sunt si asa ma simt. Pot spune ca vreau mai mult, intrucat omul tinde a-si umple inima cu fericirea lucrurilor marunte (acela care poate). Am o sete infinita pentru lucrurile mici si zambesc in fiecare clipa pentru constiinta unei fericiri pe care o poti dobandi usor. Singura problema poate interveni in momentul in care neguri incetoseaza, pentru o clipa, lumina, care totusi zambeste...si zambeste..si zambeste. Odata, cred ca am simtit lumina cum plange de fericire! Moment in care te poti simti OM.

A! Imi amintesc ca acum cateva zile am fost nevoita sa spun cinci lucruri care imi plac si cinci care imi displac. Pot sa spun ca a fost una dintre indeletnicirile dificile pe care a fost nevoie sa le elucidez. Sper sa imi amintesc raspunsurile:
*Muntele
*Cafeaua
*Calatoriile
* Visarea
*Linistea

-Mandria
-Trezitul brusc din somn dimineata
-Ploaia
-Prostia
..... si nu mai stiu.
Oricum, se pare ca sa mi le amintesc a fost al doilea cel mai greu lucru. In caz ca nu le-am nimerit exact, inseamna ca am mai facut un exercitiu de brainstorming si am mai pus pe hartie cateva lucruri despre mine. Poate va pot indemna la un mic exercitiu de aruncare a unui gand asupra propriei persoane. As fi curioasa.
Ei bine, cred ca as putea sa inchei aici micile efuziuni ale gandurilor mele. Va las si ne mai intalnim.
In cuvinte.

Dimineata..cumva

2010-11-16T23:04:00.000-08:00

Buna dimineata! Cred.
M-am trezit acum exact o ora, adica 8.05. Am primit un telefon, de fapt, amintindu-mi de minunile administrative pe care trebuie sa le infaptuiesc in cursul zilei de astazi. Asadar, iata-ma, prezenta in lumea asta mare si risipita in praf, in bucatarie, uitandu-ma pe geam cum razele soarelui se chinuie sa se mai strecoare printre muchiile blocurilor, la fel ca ieri, la fel ca maine. Pe aragazul meu cu patru ochi(uri), se fierbe in scarba vindecarii, un ceai de ceapa cu nuci sparte in mici franturi, coaja si miez. Un deliciu opac. In mine, se sparg cioburile diafragmei, intr-o tuse (nu voi spune ftizica, sa nu-l readuc in peisaj pe Bacovia - nu ca nu s-ar potrivi acest adjectiv tusei mele) deci diabolica, ce pare ca nu se mai termina si nu stiu de unde vine, caci apare dimineata si seara, imi marcheaza momentele zilei intr-un refren..dimineata si seara, dimineata si seara, dimineata si seara. Nu stiu ce se afla printre neuronii mei la momentul actual, nu stiu de ce am pictat in cuvinte putine blogul ..de o mana nevazuta, chiar; poate e ceata, de-asta nu vad. Poate nu vreau sa vad.. astept sa patruda soarele mai profund in bucataria mea, poate ajunge si la poarta diafragmei mele, in speranta unui ritm calduros, sa-mi potoleasca strigatele bolnavicioase..asa bacoviene cum or fi, dac-or fi. As vrea sa inchei cumva.. nu stiu cum, asa ca voi lasa tacerea sa incheie asa cum stie ea mai bine, sa rupa glasurile lumii, in orice colt, in orice clipa, in orice tu. Si in mine.

Va las: Albinoni Tomaso - Adagio
http://www.youtube.com/watch?v=XMbvcp480Y4

Pilula de folk III

2010-11-03T03:06:00.000-07:00

Cam asa a decurs Pilula de folk din 3 noiembrie, tomnateca atmosfera invaluita in cocktail-uri si minuni, surprize, cantec de voie buna, public frumos si entuziast:

Nu am mai multe poze, din pacate, acesta este doar un preview al tratamentului prescris in reteta.

Insa, veniti la clinica si va convingeti singuri. Miercurea viitoare, se pune joc de mare, mare nebunie... asa ca "terminati cu prostiile" (pentru cunoscatori) si lasati nebunia sa isi spuna cuvintele.

Miercuri, 10 noiembrie, Clinica Le General, ora 20 fix,

asa cum am invatat pana acum!

A mai trecut o saptamana :)

2010-10-29T10:11:00.000-07:00

Am prins cateva momente linistite, dupa o zi care a trecut..jumatate din ea doar, cu intervale de "ordine si disciplina"..am reimprospatat aerul din camera mea (care ma vede tot mai rar, mai nou) si apuc, asadar, sa spun doua trei cuvinte despre saptamana care a trecut.

Marti, 26 octombire, am participat la primul spectacol al Clubului Cultural Studentesc, in cadrul Cenaclului de folk Observator, alaturi de Emeric Imre, Alexandra Sidor, Ionut Mangu, Ioan Onisor Mirona Pascu si Claudia Ciobanu. A fost o seara plina, cu numerosi oameni talentati, din diverse domenii artistice: muzica, dans si teatru. Au mai participat, Ansamblul Folcloric Studentesc ”Romanasul” (dansuri, orchestra, solisti vocali si instrumentisti), Formatia de Break-Dance ”Infinit Skills” si Trupa de Umor ”BUM”. Prin urmare, a fost o seara spontana, am cantat intr-un mod foarte apropiat de public.. pentru ca asa se mai intampla:). Dar cum fiecare intamplare are parte si de multe zambete...am trecut la ziua de miercuri: Ce sa fie...

Pilula de folk no.2

27, octombrie, ne-am prezentat la a doua consultatie, pentru doze..supradoze..de fapt, tratamentul prescris de dl. doctor Mangu. Deocamdata, s-au administrat aceleasi pilule..pana se obisnuieste organismul cu fiecare substanta: Claudia Ciobanu, Mirona Pascu, Alexandra Sidor, Claudiu Aftimescu, Horatiu Roman si omul din umbra. Ne-am bucurat de prezenta tuturor oamenilor care au venit la clinica Le General si ii asteptam cu mare drag si multe pilule, si miercurea viitoare, 3 noiembrie. Pilule surpriza! A, era sa uit!.. seara s-a incheiat intr-un mod foarte placut, oamenii au simtit nevoia sa mai gadile corzile instrumentelor, si ne-am adunat in jurul unui foc metaforic, desigur.. (de fapt..era o scrumiera), am mai lungit putin atmosfera, dupa care am gasit drumul spre casa.

A venit si ziua de joi: Dupa o zi intreaga de seminarii, de dimineata buna, am incheiat intr-o nota la fel de muzicala, un mozaic acustic - cum am mai auzit. Mult asteptatul concert de toamna, Ioan Onisor si Ionut Mangu, Neli Biris, Raluca Irimie, Catalin Pop si Tudor Bilt, cred ca a fost o surpriza deosebita pentru toata lumea. Eu personal, ii felicit cu draga inima si ii admir pentru tot efortul depus, pentru ca au reusit sa deschida un zambet pe buzele tuturor, in seara ce a trecut. Si un alt zambet si mai mare si frumos:). Sa nu uitam, insa, ca draga noastra colega, Claudia Ciobanu, carismatica si cu pasiunea muzicii folk la inima, a deschis seara cu mare caldura si onoare, interpretand doua piese, compozitii personale, in fata numerosului public, as putea spune punctual si entuziast! Mai tarziu, intr-o mica pauza, Dudu Isabel si trupa Seven, au interpretat si ei doua melodii, cu tematici aparte, profunzime si fler, pastrand, totusi atmosfera calduroasa a serii.

As putea spune multe multe despre joia de folk din aceasta saptamana - bucurie, zambete, emotii, armonii , ritm, flori, toamna, amintiri, iubire, culori, buna dispozitie si oameni frumosi, printi si printese!- si nu mi-ar ajunge..si nu imi ajunge. Asa ca, pentru cei care au fost prezenti, cuvintele sunt de prisos..iar pentru voi, aceia care ati ales sa va petreceti seara pe alte meleaguri..data viitoare: think twice!

In schimb pentru mine, care am fost in mijlocul intamplarilor, a fost o seara minunata, pe care cu greu am acceptat sa o las zilei de ieri..dar s-a terminat in locul potrivit, cu omul potrivit, la momentul potrivit!

Pilula de folk

2010-10-26T02:17:00.001-07:00

Le Général a deschis o clinică de folk. Doctorul Ionuț Mangu administrează "Pilula de folk" tuturor workaholicilor din Cluj. Fă-ți weekendul tău din mijlocul săptămânii, uită de școală și de job și ia-ți doza de pilule prescrise. Ora de administrare este 20.00, în fiecare miercuri la deja bineștiuta adresă: Eroilor nr. 18.

Tratamentul este unul deschis: Dacă vrei să cânți sau ai prieteni, rude, cunoștiințe care vor să cânte, microfonul este al vostru. Sub atenta supraveghere a Doctorului Ionuț Mangu.

Vremuri cu folk

2010-10-26T01:11:00.001-07:00

Da, asa cum am spus, sunt vremuri cu folk, toamna a venit in note frumoase si vesele. Deja lucrurile se misca, timpul trece si noi il ajutam sa treaca cu bine. Pentru asta, miercurea trecuta, folkul ne-a adiministrat o Pilula magnifica.. de folk, cu folk si oameni frumosi. Claudia Ciobanu, Alexandra Sidor, Mirona Pascu, Horatiu Roman si omul din umbra au constituit tratamentul prescris de nimeni altul, decat doctorul Mangu, pe loc, la clinica "Le General". Cu siguranta, administrarea tratamentului nu a fost suficienta pentru o saptamana, prin urmare, sanatosi sau mai putin, trebuie sa ne prezentam miercuri, 27 Octombrie, la minunata clinica "Le general", pentru inca o (supra) doza de pilule.

Pentru cei saraci cu medicamentatia, care, totusi, nu v-ati prezentat la prima consultatie, va pot hrani apetitul si\sau curiozitatea cu cateva poze:

Dupa cum ati putut vedea, am recurs la supradoza, am continuat supradoza si lucram sa ne ajunga si saptamana aceasta. Asadar, va asteptam!

Miercuri, 27 octombrie, 2010

ora 20 fix!

Clinica Le General - Pilula de Folk

Compoziția rețetei din data 27.10.10:
100 mg Alexandra Sidor
100 mg Claudia Ciobanu
100 mg Horațiu Roman
100 mg Ionuț Mangu și Ioan Onișor
100 mg Mirona Pascu
100 mg Roxana Zapartan
și alte ingrediente surpriză!

("Sunt ochii mei aceia care ma privesc?")

2010-05-15T06:36:00.000-07:00

Nu am scris de o gramada de vreme in acest jurnal virtual care si asa, de-abia si-a cunoscut inceputul. Timpul..stim cu totii..'unitate de masura' ce curge in avalul vietii si nu stii de unde vine..si incotro pleaca. Pentru mine vine..vine si fuge cu repeziciune inspre pragul ce desparte viata de 'liceu'..si orice s-ar afla dincolo de asta. Am facut si o introducere (pentru a inchega putin ruptura timpului care s-a scurs fara nici un cuvant) dar ceea ce vreau sa spun, de fapt, are legatura cu o carticica pe care a trebuit sa o citesc de curand si auzisem demult de ea, dar ocazia a sosit doar acum, in ultimul ceas. Nu voi avea foarte multe comentarii asupra cartii, poate chiar niciunul, dar simt profunda nevoie de a impartasi cateva cuvinte din mica antologie de nelamuriri omenesti.
Asadar, intamplarea face ca uneori sa fie nevoie sa facem anumite lucruri din obligatie. O obligatie in cazul meu necesara, si iata ca utila(bac'ul vietii). In ce sens? Am fost la biblioteca, am imprumutat cartea Iona, scrisa de Marin Sorescu si in drum spre casa admir nestingherit coperta, curioasa sa imi dau seama anticipat despre ce-ar putea fi vorba. Vad: un desen nereusit, incercat parca de un copilandru naiv care de-abia trece de la omuletul uscativ desenat din patru liniute si un cerculet ce zambeste, la un curcubeu, un soare.... Ce era desenat de fapt? Un peste urias cu coada-ncovoiata, deasupra careia se aflau inca patru pestisori mai mici, iar din gura pestelui pornea o undita, cu un nailon scurt de tot, in varful caruia se afla inca un pestisor. In fapt, toata cartea avea sa vorbeasca despre ceea ce nu am vorbit in descrierea de mai sus: pescarul Iona, care tinea in mana sortita-i undita.

"Iona, proorocul care a fugit din fata Cuvantului, a incaput in burta chitului, ca o scrisoare, in cutia postala. Am gasit, poate din greseala scrisoarea. Am citit-o cutremurat si mi s-a parut ca o inteleg. Am incercat s-o transcriu. Asta a fost tot."[...] In ce masura Iona este primul sau ultimul om? Totul mi se incurca in memorie. Stiu numai ca am vrut sa scriu despre un om singur, nemaipomenit de singur. Cred ca lucrul cel mai ingrozitor dn piesa e cand Iona isi pierde ecoul. Iona era singur, dar ecoul lui era intreg. (Marin Sorescu)

"-Incepe sa fie tarziu in mine. Uite, s-a facut intuneric in mana dreapta si-n salcamul din fata casei. Trebuie sa sting cu o pleoapa toate lucrurile care au mai ramas aprinse, papucii de langa pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede-n jur, pana dincolo de stele, n-are nici un rist s-o iau, va arde in continuare. Si-am lasat vorba in amintirea mea, macar la soroace mai mari, universul intreg sa fie dat lumii de pomana.
- Totusi, nu mi-e asa somn.
- Nu conteaza, trebuie sa adormi.
- De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii? "

"- Am fost odata pe un munte si aerul era acolo atat de dens, incat m-am uitat la el. Se vedea. Am stat o jumatate de ceas si m-am uitat la aer. I se zareau oate celulele si din cauza asta parca era crapat.[...] Iti venea sa iti deschizi si tu toti porii. Iti venea sa-ti deschizi chiar venele, sa-l smti navalind prin toata suprafata ta. Asa ..."

"Daca as avea mijloace, n-as face nimic altceva decat o banca de lemn in mijlocul marii. Constructie grandioasa din stejar geluit, sa respire pe ea, in timpul furtunii, pescarusii mai lasi. E destul de istovitor sa tot impingi din spate valul, dandu-i oarecare nebunie; vantul, el mai degraba s-ar putea aseza acolo, din cand in cand. Si sa zica asa, gandindu-se la mine: <> Ar fi ca un lacas de stat cu capul in maini in mijloculsufletului."

"-Inainte, ma gandeam aproape tot timpul la sotia mea. Acum, cu cat trec zilele, sotia mea se intuneca parca in minte, si mama se lumineaza. Ca la fantanile cu doua galeti. Una se scoboara, alta se inalta. Acum nu se mai inalta decat mama.
-Intoarcerea!
- Ce clar o vad!
- Poate ca tocmai in momentul acesta si ea se gandeste la mama ei. Daca-ar trai bunica-sa, si bunica s-ar gandi acum tot la mama ei. Sunt coincidente de-astea. Eu cred ca exista, in viata lunii, o clipa cand toti oamenii se gandesc la mama lor. Chiar si mortii. Fiica la mama, mama la mama, bunica la mama... pana se ajunge la o singura mama, una imensa.
- Ce liniste trebuie sa fe atunci pe lume!
- In momentul acela, daca ar striga cineva ajutor, cred c-ar fi auzit pe-ntreg pamantul.
- Daca ar fi vreo sticla goala pe-aici, as scrie un biletel, l-as pune inauntru si l-as lansa pe mare.
- <>
- (Rugator, exaltat.) Mai naste-ma o data!
- Prima viata nu prea mi-a iesit ea. Cui nu i se intampla sa nu poata trai dupa pofta inimii? dar poate a doua oara... a treia, poate a patra oara. Poate a zecea oara. Tu nu te speria numai din atata si naste-ma mereu.
- Ne scapa mereu cate ceva in viata, de aceea trebuie sa ne nastem mereu. Soldatilor le scapa, mai ales, pacea;obisnuiti sa doarma in zgomot de tobe, de glasuri, la prima liniste dechid ochii, atat de larg ii deschid, ca intra-n ei iarba si pasarile, ca in craterele vulcanilor stinsi. Somnanbulilor le scapa nevazuta luna, si se trezesc in mormant si umbla tiptil pe acoperisurile cosciugelor si se suie-n varful unui fir de iarba, care-i arunca afar ala galbenusul ciudatei planete."

"-Un sfert din viata il pierdem facand legaturi. Tot felul de legaturi intre idei, intre fluturi, intre lucruri si praf. Totul curge asa de repede, si noi tot mai facem legaturi intre subiect si predicat. Trebuie sa-i dam drumul vietii, asa cum ne vine exact, sa nu mai incercam sa facem legaturi care nu tin. De cand spun cuvinte fara sir, simti ca-mi recuperez ani frumosi din viata."

"- Nu pot sa ma fixez pe o singura stare.
- Ca muschiul pe copac intr-o singura directie.
- Uneori uit unde ma aflusi zabesc asa, fara motiv.
- Cateodata sunt vesel. (Rade.)
- Vesel de tot.
- Pentru ca uit de mine. Ma pierd pe undeva, in vreun loc departat, cum ai uita o carte pe fereastra.
- Pai daca am sti in fiecare clipa unde ne gasim..."

"- Ce pustietate...
- As vrea sa treaca Dumnezeu pe-aici.
- Mi-e dor sa vad pe cineva trecand pe drum. Sa apara acolo si sa dispara pe dincoace. Cativa pasi prin dreptul meu..."

"Strasnic navod mai am. Vreau sa prind cu el acum soarele.
- Doar atat. Soarele. (Razand.) Si sa-l pun la sarat. Poate tine mai mult."

"daca sunt tocmai la mijlocul marii?
- O a inot pe burta o zi, doua, un am, pana obsesc bine, apoi pe spate, apoi intr-o dunga. Apo intr-un deget, apoi nntr-un fir de par, apoi intr-un fir de suflet, apoiintr-o rasuflare, apoi, intr-un geamat.. Ies eu la luman.
- (Da sa se-arunce.) Dar unde e... marea?
- Nu se vede strop de apa.
- (Speriat.) S-o fi evaporat. O fi trecut pe-aici un potop de foc si ne-a luat marea pe talpi!
- Sclipea nisipul si eu credeam ca sunt nasturii valurilor.
- Mi s-a prostit vederea."

"- Da, ca fericirea nu vine niciodata atunci cand trebuie.
- O sa ma bucur petru clipele-astea, atat de importante, cine stie cand.
- Cand am sarutat prima fata - asta a fost demult -, n-am simtit nimic, decat un gust de carne. Un gust de mana. Parca sarutasem o mana in plus.
- N-am putut sesiza deosbirea, fiorul.
- Asa se intampla.
- Abia dupa vreo doua zile, m-a apucat o fericire. Asa, din senin.
- La urma, mi-am dat seama ca din cauza sarutului aluia."

"Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate invia. I-ai iesit toate minunile, si venirea pe pamant, si viata, pana si moartea, dar odata ajuns aici, in mormant - nu mai poate invia. Se da cu capul de toti peretii, cheama toate siretlicurile mintii si ale minunii, isi face vant in dumnezeire, ca leul,, la circ, in aureola de foc. Dar cade in mijlocul flacarilor. De atatea ori a sarit prin cer, nici nu s-a gandit c-o sa se poticneasca tocmai la Inviere!
- Si lumea-l asteapta sus.
- Toti cred in el, unii sunt aproape distrati de atata credinta. Acus-acus, or sa infloreasca lespezile mormantului ca petalele unui nufar, si mortul va invia, cum e si ffiresc, dupa atata asteptare a omenirii. Si se va inalta la cer, dandu-ne si noua un exemplu luminos.
- Ca noi, oamenii, numai atata vrem: un exemplu de inviere. Apoi ne vom duce linistiti pe la casele noastre, sa murim bine, omeneste, pe la casele noastre.
- Dar vren sa il vedem intai pe el.
- Iar el e aici, in mormant, la capatul puterilor, si nici nu mai are glas sa urle pana la ei: <>"

"- Hm! Naiv ce sunt! Poate ca am trecut demult de locul unde eram la inceput. Vezi, trebuia sa-l insemn si pe-asta. Ma opream acolo si traiam in continuare. Ca toata lumea. Nici nu-mi dadeam seama ca totul pluteste. Asae, trebuie sa punem semne lla fiecare pas, sa stii unde sa te opresti, in caz de ceva. Sa nu tot mergi inainte. Sa nu te Ratacesti inainte.
- Afara... Un astfel de loc trebuie totusi sa existe. Poate nu prea mare, sa incapi tot... Dar asa, macar cat a-ti intipari talpile in el. Pentru o clipa. apoi sa vinaaltul cu talpile lui arse de noapte..Si altul. Trebuie sa fie pe undeva aceasta palma de loc..."

"Viitorul am vazut bine ca ti l-ai ghicit. Ia incearca acum sa prezici Trecutul. Sa vedem dac-o nimeresti macar cu asta. Incearca sa-ti amintesti totul!
- E ceata!
- (Cu mana streasina la ochi.) Cum se numeau batranii aceia buni, care tot veneau pe la noicand eram mic?
- Dar ceilalti doi, barbatul cel incruntat si femeia cea harnica, pe care-i vedeam des prin casa noastra si care la inceput parca nu erau asa batrani?
- Cum se numea cladirea aceea in care am invatat eu? Cum se numeau lucrurile pe care le-am invatat eu?
- Ce nume purta povestea aia cu patru picioare, pe care mancam si beam si pe care am si jucat de cateva ori? In fiecare zi vedeam pe cer ceva rotund, semana cu o roata rosie, si se tot rostogolea numai intr-o singura parte - cum se numea?
- Cum se numea dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa formata de ani, pe care am trait-o eu?
- Cum ma numeam eu?"

"- Plec din nou. De data aceasta, te iau cu mine. Ce conteaza daca ai sau nu noroc. E greu sa fii singur.
- Gata Iona?
- Razbim noi cumva la lumina."

Ce mai e Cultura.

2009-10-22T09:11:00.000-07:00

Ceea ce urmeaza sa spun, nu cred ca va raspunde unor intrebari certe in randul personajelor frustrate de o posibila dorinta de evolutie, insa cu siguranta ne va supune la o serie de intrebari, la care, probabil, nu ne vom gasi raspunsul decat prin dorinta de cultura. Poate ati observat lipsa semnului de intrebare a titlului. Oare cultura nu mai e supusa provocarii de a fi suspectata?

Cei mai multi dintre noi vedem cultura ca un element cu greutate in valoare, dobandit intr-o viaaata de om, intelectualitatea superioara. Spirit livresc, oameni de cultura, greutate in cunoastere; ceva atat de greu de transpus in empiria zilelor.

Imi sta bine sa cred in cultura, ca forma accesibila de maturizare a spiritului. Vreerea de mai mult, e deja un pas in calea dobandirii unei surse de bucurie. Caci atingerea culturii nu e nimic mai mult decat bucurie - inteleasa aici cu sens diferit de capatarea placerii. Caci un zambet in expresia unui suflet, scotoceste in minoratul imbecil si smulge omul din amenintarea nenorocita a necunoasterii. Exista, totusi, si acei ce poate, in necunoastere, sufera de lipsa "organului" de efuziune a bucuriei, incapabili, structuralmente, sa identifice sensul vietii in bucuria neintrerupta, prin cultura. Ma opresc putin aici. Poate cuvantul bucurie devine deja un cliseu.

Oare sa tinzi catre un strop de cultura,este un efort atat de imposibil, acum in modernitatea umanitatii, cand vanatoarea de "mai mult" este tot mai acerba?

Cultura e o satisfactie perpetua, fara riscuri, fara dezamagiri, o satisfactie pe care o poti avea fara sa depinzi de altii.

Cultura se arata ca fiind o instanta eliberatoare pentru om. Insa inflatia libertatatii e capcana. Ajunge responsabilitatea mea, si a ta de a face alegerea. Insa cheia liberala deschide multe usi.

Libertatea culturala este definita prin puncte de orientare, directie care i se ofera. Asadar, prin accesibilitatea ei, ofera oprtunitatea delirului cultural in universul carturesc propriu, capatand astfel orientari eronate.

Si in aceasta consta libertatea culturala, menirea de a avea totul la indemana individuala, prin doar trierea culturii. Intre cea eronata si cea corecta. Cum putem stii care e cea corecta, nu pot spune cu exactitate; cred ca e vorba de a simti menirea. Se spune ca exista o forma de cultura catastrofala, care depersonalizeaza si demonstreaza substituirea inteligentei cu memoria, in fapt, si ma refer la omul de cultura ce raspunde oricarei intrebari cu un simplu citat si atat. Asa incat, libertatea e o arma culturala, aflata, iata, in fata tuturor privirilor rationale, caci nefolosita corespunzator, poate determina ravagii ale intelepciunii, confuzie, si ambiguitate informationala si, deopotriva spirituala.

Ei bine, cultura, prin insasi patrunderea ei, devine in scurt timp asteptarea unei solutii, cand aceasta nu exista. Cultura nu concretizeaza ea insasi solutia, insa confera sensul unui fapt de cultura, face suportabila absenta unei solutii, salvand, astfel aparentele, prin tocmai justificarea aparentelor.

Asadar, sa vrei sa cultivi forme de evolutie precum cultura, poate fi un act descurajator, in fata faptului limita, cand intreaga lectura devine bibliografie, ajunge sa ilustreze rafturi intregi de carti, informatie inutila in punctul critic de imposibilitate de manuire a cuvintelor. Insa consolarea consta in faptul ca, satisfactia e de termen lung, poate chiar de menirea Absolutului

Constantin Noica se referea la cultura, ca fiind singurul teritoriu in cuprinsul caruia, te poti baricada impotriva iubirii. Ce sa insemna asta? El sustine ca exista ceva dincolo de cultura, tocmai prin libertate, care sa se sustina pe sine, sa ne sustina pe noi, amanand, astfel, indefinit, experiente esentiale ale vietii, prin tocmai pluriperspectivism - in ceea ce este dincolo de platitudinea simpla a omului de rand. ("Himera a universului [...] vierme de pamant", cum spunea odata filosoful Blasie Pascal) Acceptiunea culturii poate fii o cale de mediere catre cultura, sau nu neaparat. E o probabilitate ca, prin cultura sa descoperi cel mai bun drum catre altceva decat ea, calea propriei transcederi.

Andrei Plesu:

"Am, uneori, sentimentul ca "cerul" se lasa tot mai jos si ca cel mai inalt cer pe care il vedem noi astazi e cultura. Sunt si "ceruri" deasupra ei, dar nu le mai percepem. Ceva de acest ordin a simtit probabil Mircea Eliade cand, la un moment dat, intr-o carte de discutii cu un ziarist francez, spunea asa: "...sunt de parere ca noi, ca produse ale lumii moderne, suntem condamnati sa primim orice revelatie prin intermediul culturii. Numai prin intermediul formelor si structurilor culturale ne mai putem intoarce la surse, numai in carti mai putem inca gasi spiritul". O data mai mult, cultura apare ca o mediere, singura forma de mediere - crede Eliade - care ne-a mai ramas. O presupusa instanta de dincolo de cultura este sensul insusi al culturii. Chiar o natura culturala cum e, pana la urma, Mircea Eliade simte asta cand face o marturisire ca aceasta: "...de cand am fost in India ma sustine in permanenta un gand, si anume ca orice s-ar intampla, exista, undeva, o pestera, o grota in Himalaia, care ma asteapta". Daca faci cultura cu gandul la un asemenea loc de dincolo de ea, ai, cred, o buna instalare in cultura. E interesant ca in fraza lui Eliade e vorba de o grota, deci de o adancime, asezata pe un munte, pe un loc inalt. O buna asezare in cultura ar putea fi tocmai asta: a trai simultan adancurile si inaltimea, a te instala cu cultura cu tot in profunzimea de deasupra ei..."

Filminute: The International One-Minute Film Festival

2009-10-13T14:36:00.001-07:00

Filminute: The International One-Minute Film Festival

Am descoperit printr-un dinamism de click-rui dependente, un site destul de incitant si provocator, daca pot sa spun asa. Scurtmetraje. 1 minut in care poti face multe, se pare ca.. Si daca nu multe, poti realiza ceva de impact. Am sesizat prezenta multor persoane talentate, din toate colturile lumii ce au realizat clipuri din care ar putea iesi filme de exceptie, daca ar fi elaborate. Ce as putea spune e urmatorul lucru: de multe ori, cu putina vointa, dorinta, pasiune si e drept, si har.. poti face multe. Asa ca sa punem mana sa ne descoperim incet, daca inca nu am ajuns la acest nivel de vointa, si sa indemnam lumea sa faca pasi.. Inainte!

Posted using ShareThis